Razvan Balasa

Despre neajunsul de fi singur. In esenta, daca sunteti intamplator strafulgerati de luciditate, o sa intelegeti, (cu ceva timp pierdut) ca de fapt, suntem aproape mereu singuri. Cand ne e frica, suntem singuri. Cand murim, suntem singuri. Oricat de mult iubim pe altii, in esenta suntem singuri. Cand murim, suntem singuri. Orice am face, cel mai mult timp din timpul care se scurge, suntem singuri. Daca suntem lucizi, intelegem ca suntem singuri. Poate doar cand suntem impreuna, nu suntem neaparat singuri, pentru ca uitam pret de o clipa, pentru ca luciditatea dispare. Cand dormim, suntem singuri? V-ati intrebat asta vreodata? Cand murim, suntem singuri. Read more…