Personajele: Eu si EL si multi altii, vorba lui Ionescu
Scena 1 si poate nu singura, e de fapt un blog, adica nu e o scena, e virtuala, e din Second Life, e din social f….ING media, ca am mai vazut si doar cu in, ca de, asa se vorbeste smechereste, in slang. Ca engleza stim toti. La fel si romana. Si daca nu stim, cum spuneam, e mai important mesajul. Cuvintele sunt derizorii, semiotica sa traiasca, ce, inainte de turnul Babel existau mai multe limbi? Eu nu cred.
Nu o sa continuu cu EL: Eu : la inceputul fiecarei propozitii, va prindeti voi…
- Auzi, o sa incerc altceva.
- Pai ?
- Pai asta nu merge, si nu e bine, si nu sunt eu… adica e altceva si nu asta am vrut.
- Pai ce ai vrut?
- Sa vorbim despre frumos, despre muzica, carti, film, chiar si despre viata, despre ce cred, ce imi place, nimic prea personal, insa, totusi, pareri care poate conteaza.
- Pai mie mi se pare ok, adica ideea, si ce s-a intamplat ?
- Pai am cam luat-o razna. Am inceput sa devin un pic dement, sa caut trafic, SEO, Linkuri, lume, cacat, sa strang personaje pe care nu le cunosc si nu le iubesc. Multi altii. Adica de care nu imi pasa, sunt reci, umbre.
Eu doar il priveam ca pe un depozit. Scriu aici. Mai apare unul, mai iti zice o parere decenta, te mai injura. Dar eu, nu, RAU, sa fiu rau. Adica un Troll.
(Pe scurt, un troll este un provocator fără cauză, cineva care lansează o discuţie cu scopul de a recrea un conflict de idei. Uneori, conflictul devine amuzant pentru troll, dar aproape niciodată pentru participanţii inocenţi.)
-Si ce e RAU in asta ?
- Este. E prostie in fapt. Adica e … dar se intampla, sunt circumstante, e mult de explicat. Am si mintit uneori, am injurat, dar fara sa vreau asta neaparat. Si ce e mai rau, e ca fara sa imi dau seama am suparat prieteni buni, nu umbre, oameni de care imi pasa.
-Ei te iarta.
-Da, dar uita? Inteleg? Inteleg ca uneori suntem indemnati sa ratacim?
- Daca le pasa, raspunsul e DA.
-Hai ma ca m-am mai linistit cu asta 
Si uite asa s-ar putea incheia Scena 1
-Auzi, ce facem cu ceilalti ?
- Ei, multi altii ?
- Mda
- As vrea sa spun ca sunt C, dar, incep sa devin rau.
- Auzi, pai cand sunt rau si mie mi se umple gura de cuvantul C.
- E un cuvant cam tare, are rost sa fim tari intr-o lume atat de subtire ?
- Pai ei o vor, ei sunt asa, ei se lupta si vor afirmare.
- Dar ei joaca in piesa mea? Au ei ce sa caute aici?
- Nu, ei sunt dincolo, eu ma manjesc aici, dar lumea mea e in alta parte. Si atunci cand voi putea, voi fi acolo. O sa mai vorbesc cu prietenii, si tot voi ajunge acolo. Si tine minte! Pentru mine si asta e o LECTIE!!!
si intr-un final in care EU ( sau EL ?) joc teatru, urland dement ca o presoana decazuta din drepturile fiintei, rostesc filosofic cu un glas la fel de dement si pueril, mic (care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse):
“iar Lecţia este parte a unui şir infinit de învăţături care se lipesc doar de minţile aderente.”
