Razvan Balasa

Cred cu tarie in supra-situatie, adica in supra-stare, adica despre o stare dea-supra. In esenta, ce rost are sa ne suparam toata ziua buna ziua unii pe altii? Pentru asta traim? Sa tipam ? Sa ne injuram? Eu sper in toleranta, in intelegere reciproca, sper in rezolvarea conflictelor la modul : “Hai sa lasam, ce rost are sa ne certam? Intelegeti esenta. Intelegeti grundul.

Exemplul I

II iubesc neconditionat. Pe toti. E greu de crezut?

Pai si daca intarzie la teatru cand eu le-am luat bilete, cand eu i-am anuntat cu 3 saptamani inainte? Daca isi iubesc masinile prea mult, mai mult decat teatrul, cartea sau oamenii, mai mult decat un concediu dragut impreuna? Daca, cateodata, la nervi, cu motiv sau nu, vorbesc rau si despre rau, atunci cand nu are rost? Eu ii iubesc oricum.

Daca au plecat departe, traiesc departe, ca asa a fost sa fie viata? Daca noi sigur suferim pentru ca nu respiram un aer comun? Au vrut sa fuga odata, de tara asta de cacat, adica nu de tara, ci de oamenii ei, ca nu e de vina tara, suntem noi oamenii de aici vinovati. Au fugit de tara sau au fugit pentru copiii lor? Ma gandesc serios sa fug si eu la un moment dat, si nu de voi, ci pentru copilul meu.

Daca unii dintre noi prefera betia si compania proasta in defavoarea unei vieti cat de cat normale? Daca urlam mai tot timpul si zicem: ce iti pasa tie? Imi pasa, ca de aia te iert mereu. Eu tot incerc. Tu nu vezi asta?

Unii dintre noi sunt rai. Rai profund. Incerc sa ma port invers. Ma judeca. Din rautate ei vad numai rau. Aia sunt rai, ala e rau, ala e zgarcit, ala e prost, ala e cretin. Daca eu am vrut sa fiu bun, sigur sunt rau, pentru ca am vrut doar sa par bun, cand de fapt eu sunt rau. Ii iert. Incerc sa ii inteleg.

Daca avem standarde diferite de viata? Daca unii dintre noi vad iar ceilalti nu? Unii gatesc si mananca cu sare multa in mancare, altii nu. De ce sa radem unii de altii? Ne putem tolera reciproc? Ar trebui, nu asta conteaza.

Grundul e important. Adica esenta care trebuie sa fie iubire, in sens religios sau nu, in sensul iertarii. Sunt ai mei ii iert si ii iubesc neconditionat. Sper ca si ei pe mine.